Semnificaţia numerelor care „treceau neobservate” pe vremea Partidului Comunist Român

Numerele de înmatriculare PCR-iste au fost o enigmă atunci şi încă mai circulă “pe străzi” legende despre formatele plăcuţelor. Geometric erau la fel, însă în funcţie de primele cifre şi de numărul următoarelor cifre după iniţialele de judeţ, ele aveau puteri speciale. În primul rând erau numerele de format 1-B-XXX. Cele cu “1-B” şi trei cifre după (B pentru Bucureşti, dar regula era valabilă pentru orice judeţ) erau date funcţiilor înalte din Stat. Numai cei privilegiaţi de regim aveau dreptul la ele.

Cele cu “12-B” erau rezervate studenţilor străini, care erau cumva tot parte din CD (Corp Diplomatic) sau TC (Transport Consular)  – copii ai ambasadorilor, spre exemplu. În privinţa acestor tipuri de numere cu privilegii “aproape” totale (ex: dreptul de circulaţie zilnică indiferent de wekeend-urile cu regula numerelor pare sau impare, scutire de anumite amenzi al oprirea de către poliţie), treaba era clară. Însă mai circulă legende care spun că şi formatul 4-B avea nişte puteri speciale, dar “mult mai” undercover, ca s[ spunem aşa.

Totodată, numerele de tip 1-B-XXXX erau ale proprietarilor de aşa-zis rang 2 în Stat (ofiţeri de securitate sub acoperire sau apropiaţi de-ai celor cu 1-B-XXX). Şi numerele de la 2 la 9 – B – XXX îţi confereau „o trecere” mai bună decât ale celorlalţi proprietari de maşini.